...and give us our late thinking...
°°°
After I read some article or another from TTL my view changed almost 180°; I decided to post far fewer pics here, and kept only what I hoped to be at least decent; many of them failed to stay :-) with us. I only have a single really good one wich I'm not allowed to show...
And I also hope that this first photo-less :-) text is the only one, from now on, and also the only one in wich I write... this much; and, given the opportunity, let me say another thing: I'd love to see some opinions from you. Yes, you!
After I read some article or another from TTL my view changed almost 180°; I decided to post far fewer pics here, and kept only what I hoped to be at least decent; many of them failed to stay :-) with us. I only have a single really good one wich I'm not allowed to show...
And I also hope that this first photo-less :-) text is the only one, from now on, and also the only one in wich I write... this much; and, given the opportunity, let me say another thing: I'd love to see some opinions from you. Yes, you!
posted by bomath at 5/28/2005 12:47:00 a.m.
5 Comments:
Fiecare din noi are un mod de exprimare ce-i oglindeste mai fidel gandurile, sentimentele, trairile, frustrarile si tristetile.
O fotografie ar trebui sa faca cat o mie de cuvinte. Si cu cat fotografia face mai mai putin cu atat trebuie sa mai completezi cu vorbe scrise sau rostite.
Indiferent de modul in care alegi sa te exprimi demersul trebuie sa fie unul sincer.
„...cu cât fotografia face mai puţin...”
Toate cuvintele din DEX (şi o parte din Britannica) n-au fost de folos atunci când era nevoie, aşa că aici încerc să caut imaginile care s-o facă. Dacă „fotografia face mai puţin” apăi... am încurcat-o!
Încă ceva: încerc să ţin departe frustrările şi tristeţile. Aici să rămână doar „locurile cu verdeaţă”, de dincolo de... nefiinţă?
Nimic mai gresit. Bucuria, fericirea ca si frustrarile si tristetile sunt lucrurile care ar trebui sa declanseze in definitiv o fotografie. Ele sunt catalizatorul si reprezinta tocmai acea sinceritate de care vorbeam.
O fotografie ar trebuie sa fie o exteriorizarea a unor sentimente si nu o goana dupa imagini ce ar putea starni admiratia.
Demersul fotografic e unul pur personal, restul (aprecierile, criticile si admiratile) nu sunt un scop.
Finalitatea fotografiei ar trebui sa fie descarcarea de incarcatura afectiva (negativa sau pozitiva) ce ne copleseste. Katharsis.
În mare ar fi corect, dacă n-ar fi vorba şi de „Cry me a river, build me a bridge and... get over it!”
Prefer să fiu nesimţit şi să-mi las „frustrările" să dispară, nu să le mai şi materializez în exemplificări. Refularea e pentru cel ce vrea să-şi dumicăţească provizia de tristeţe pentru a-i ajunge şi-n viaţa de apoi. Eu... fluturaş, îmi găsesc alt trandafir în care să mă-nţep, nu aştept să-mi curga sângele pe pânza pentru a expune în galeria de artă. Oricum, poate c-am fost mai vehement decât trebuia: imaginile "furioase" au rămas, şi mă bucur că-s atât de puţin expresive (se potrivesc cu... „fotografia face mai puţin”) încât se simte lipsa vorbelor care să amplifice senzaţia.
Ţine-o tot aşa! Instantaneele sunt de obicei spectaculoase şi cu siguranţă, în timp se va vedea şi experienţa acumulată.
Trimiteți un comentariu
<< Home